Cat ne costa neinformarea: stim cu adevarat ce mancam?

Tinem diete peste diete sau incercam sa mancam din ce in ce mai sanatos. Din cand in cand, facem o exceptie si iesim la o prajitura cu prietenele. Nu-i nimic, e doar o prajitura. Asa sa fie?

Etichetele produsului mi-au demonstrat de nenumarate ori ca nu este deloc asa. Produsele din ziua de azi sunt departe de a fi ceea ce ar trebui sa fie astfel incat sa nu ne afecteze sanatatea. Sa luam, de exemplu, chiar placinta cu branza pe care am cumparat-o astazi la pranz, intr-un moment de slabiciune.

Am platit deci la casa pentru o placinta cu branza abia scoasa din cuptor. In realitate, placinta mea inseamna: faina alba de grau 28%, apa, telemea de vaca 20%, margarina vegetala 16%, premix pentru umplutura de branza (ulei de palmier, sirop de glucoza, porumb macerat, componente din lapte: zer praf, lapte praf degresat, amidon modificat din cartof, branza topita pudra:  E 339, E 452; albus de ou pudra, proteina hidrolizata vegetala, sare, amidon din grau, arome, stabilizator: E 412, acid E 270; regulator de aciditate E 327; condimente), zahar, sare iodata, ameliorator congelare (faina de grau, gluten de grau, emulsifiant E472, faina de malt de grau, ulei vegetal, agent de tratare a fainii: acid ascorbic, enzime), otet.

Mai nou, ca sa prepari o placinta din branza trebuie sa stii chimie. Si nu, nu este o placinta care ar trebui sa expire peste cinci ani si nici nu este destinata sa ajunga pe Marte. E produsa astazi si expira maine. La ora 9.00.

Cosul de gunoi o primeste multumit. Acolo ii este si locul. Rontai niste fulgi de porumb care nu-mi tin de foame si nici nu au nutrientii de care avem nevoie intr-o zi. Asa-mi trebuie daca aseara nu am pregatit nicio salata pentru azi la pranz. Niste hummus preparat in casa ar fi fost minunat.

Gurile rele spun ca unii producatori aleg sa nu mai mentioneze unele E-uri pe etichete si sa le scrie denumirea „stiintifica”. Nu-mi pasa. Fac testul „cu bunica prin supermarket”. Daca bunica imaginara de langa tine nu stie ce e acidul ascorbic si ce cauta in biscuitii din mana ta, e clar ca produsul acela putea sa fie fabricat si fara niste substante ale caror efecte se vor cunoaste, cu siguranta, peste ani.

Nu conteaza ca E 339 sau E 452 nu e periculos pentru consumator. Nu suntem fortati sa alegem intre un rau mare si un rau mai mic. Pe piata exista multe produse naturale si, daca avem bunavointa, le cumparam si inlocuim o multime dintre alimentele care, in ciuda unui gust bun (si sintetic), ne imbolnavesc organismul.

In cazul acesta, decizia chiar ne apartine. Si va promit ca veti observa si o alta schimbare: veti cheltui mult mai putini bani pe mancare pregatind in casa ceea ce cumparati de obicei din comert.

Facem o incercare?