Comunica experienta
suntfericita.manager.ro

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Gandurile unei femei mature: Cand prea mult e prea mult?

de Alina Negrutiu la

Bine, poate vin dupa un week-end in care am stat in casa cu doi copii innebuniti de ploaie, de lipsa spatiului si de dorinta de a fi bagati in seama amandoi in acelasi timp. Gasesc deci justificari pentru starea de spirit nu prea incantatoare de astazi, dar nu pot sa nu ma intreb obsesiv cand prea mult este prea mult. Stiu ca ni se da "ceea ce putem duce", dar cand simti in capul pieptului ca, gata, acum spun stop si nebunia continua, ce se intampla cu tine?

In momentele astea de lupta crancena cu realitatea directa, actionezi automat. Nu ai vreme sa internalizezi bucurii, amintiri, frumuseti, caci esti prea ocupata sa scapi naibii odata de tot ce este obligatoriu sa faci si sa te poti odihni. Dar aici apare problema cea mai mare: poate acest „odihni” este prea indepartat. Gandeste-te ca esti inchis pe viata si trebuie sa lucrezi la o cariera de piatra. Spargi zilnic bolovani si nu se intrevede nicio finalitate. Pe tine te doare spatele, nu-ti suporti colegii de celula si nici gardienii, nu te viziteaza nimeni, nu primesti scrisori. Ce faci atunci? Te intinzi pe jos si mori? Se poate asa ceva? Este oare moartea o scapare?

Actionam automat in cea mai mare parte a zilei. Si este normal, caci mintea si inima nu ar putea suporta o inflatie de stimuli clipa de clipa. Am exploda. Dar oare suportand rutina nu ajungem tot la explozie (sau implozie)? Cum faci sa o iei inca o zi de la capat sa o ingrijesti pe matusa bolnava si batrana care nu mananca si vrea doar Algocalmin? O tii de un an la tine acasa, o speli, o schimbi, ii pregatesti ceea ce stii ca-i place. Nu mai ai concediu, ca nu ai cu cine sa o lasi. Nu dormi noaptea, ca are cosmaruri. Cu un copil e altceva, ca mai merge la gradinita, miroase frumos, are speranta si viata scris pe frunte, dar o batrana... Nu stii cat va mai trai, daca se va imbolnavi mai rau, dar tu esti singura ei speranta. Si parca te topesti si tu cu ea. Ce faci atunci? Este datoria ta si o accepti cu inima deschisa. Nu o dai nimanui altcuiva, ti-o implinesti, dar cu sufletul tau ce se intampla?

Exista multa literatura pe tema asta. Imi vine in minte doar un roman de Allende, in care sora a avut toata viata grija de mama bonava ca apoi sa se indragosteasca de sotia fratelui. Drama ei este cu atat mai dureroasa, cu cat, credincioasa fiind si neiesita deloc in lume, nu intelege ce i se intampla si nici nu vede dincolo de neputinta ei.

O exemplificare perfecta a cinicului „Life’s a bitch and then you die”.

Exclusiv - beneficiati acum de Oferta Speciala de mai jos:
Ghid privind aplicarea dreptului la educatie pentru copiii cu dizabilitati din Romania

Ghid privind aplicarea dreptului la educatie pentru copiii cu dizabilitati din Romania

De ce copiii cu dizabilitati sunt marginalizati sau chiar exclusi intr-o forma sau alta din sistemul national de educatie Nu e suficient ca acesti copii duc deja o lupta cumplita cu ei insisi De ce trebuie sa duca inca una cu autoritatile cu institutii indiferente care de fapt sunt obligate prin lege sa le faciliteze accesul la educatie ...