Cat de usor e sa pari un nebun in supermarket

Vinerea trecuta, in supermarket. Cred sincer ca daca cineva s-ar fi uitat in acele momente pe ecranul camerelor de supraveghere, ar fi crezut ca incercam sa fur o ciocolata. Imaginati-va scena: iau ciocolata din raft, o asez in cosul pe care il lasasem doi metri mai incolo, ma razgandesc si o duc inapoi, peste un minut merg inapoi la raft, pe urma la cos, revin la raft, iau iar ciocolata in mana, dar de data aceasta o las acolo si ma intorc la cosul de cumparaturi, il iau si ne asezam la coada, eu si legumele, minus o ciocolata.



Comportamentul acesta a fost similar celor suferinzi de OCD (Obsessive Compulsive Disorder), o boala care are ca principale simptome un comportament repetitiv manifestat prin diverse actiuni: apasarea clapetei de la robinet de cinci ori consecutiv, inchiderea usii de patru ori, de exemplu, inainte de a iesi dintr-o camera, o miscare nervoasa si repetata a unui gest anume etc.

Cu toate acestea, cu riscul de a fi parut usor sarita de pe fix in ochii celor din jur, acolo nu se ducea decat o mica lupta care incerca sa faca o schimbare si sa renunte la un soi de dependenta, la urma urmei.

M-am gandit apoi tocmai la cei care sufera de OCD si mi s-a facut rusine. Ei nu pot controla acele comportamente. Iar eu, constienta de ceea ce vreau sa schimb, ma comportam ca un om ale carei decizii depindeau de factori din afara.

Schimbarea asta oare nu ar trebui sa fie foarte usor de facut? Numai daca ma gandesc la cei care au adevarate probleme si care au reusit sa le depaseasca prin forte proprii, imi dau seama ca trebuie sa ma ambitionez.

Motivatia este insa intotdeauna diferita, iar problemele noastre ni se par mereu cele mai mari si cele mai importante. Cred insa ca aceasta lipsa de a duce pana la capat o hotarare vine, in cazul meu, de exemplu, tocmai dintr-o viata care a fost ferita de greutati care sa ma transforme intr-un om suficient de puternic incat sa isi duca toate deciziile pana la capat.

Constientizarea acestui lucru a fost totusi un pas inainte, ca dovada regimul alimentar vegetarian care se apropie de un an si jumatate deja. Poate ca totul nu tine pana la urma decat de structura noastra interioara, de personalitate si de ceea ce mostenim de la parinti. Dar stiind toate aceste lucruri, sunt convinsa ca ne putem schimba si putem face modificarile pe care ni le dorim, ne mai putem ajusta nemultumirile pe ici, pe colo si ne putem face viata mai frumoasa in timp ce ne bucuram de fiecare zi.

Data viitoare, amintiti-mi sa va povestesc despre Maura Kelly, editor Marie Claire, care a experimentat infometarea pana cand viata i-a fost pusa in pericol. Este o poveste emotionanta, dar cu final fericit.

Si tot pana data viitoare, scrieti-mi cu ce fel de dependente culinare va luptati voi sau ce schimbari ati reusit sa faceti pana acum.