E grav, doctore?

Nu este cazul sa ramai prizoniera a acestei suferinte, ci trebuie sa te intalnesti cu cineva care te poate ajuta sa traduci in cuvinte angoasele exprimate de actiunile tale, de frenezia menajera ori de incapacitatea totala de a te apleca asupra treburilor casei.

Nu vad de ce ar trebui sa te nelinisteasca faptul de a lasa pe maine masina de spalat ori stersul ultimului fir de praf. Iti mai amintesti? Nu trebuie sa fie continuu perfect.

Pentru inceput, intreaba-te pentru cine aranjezi in asemenea masura locuinta? Astfel formulata, intrebarea poate conduce la raspunsul logic: „Pentru mine, pentru ca familia mea sa se simta bine”. Daca insa ai rabdare sa mergi mai departe cu reflectia, ai putea descoperi si alte cauze ale acestei nevoi de perfectiune, de dorinta de a avea totul sub control.

Nu cumva, pur si simplu reproduci o schema familiala? Intotdeauna ti-ai vazut mama devotata familiei si consideri ca o omagiezi perpetuand cunostintele pe care ti le-a transmis.

Nu cumva vizezi perfectiunea spre a arata ce „fetita cuminte” esti, pentru a face o bucurie parintilor care nu au stiut sa iti dovedeasca dragostea la care aveai dreptul? Nu dai ocazia nici celei mai mici critici, chiar cu riscul de a lasa deoparte toate celelalte aspecte ale vietii de adult in toata puterea cuvantului.

Daca faci gospodarie pentru ceilalti, pentru parerea lor, ar fi timpul sa privesti si altfel lucrurile si sa incepi sa traiesti si pentru tine insati.