Obiceiurile alimentare gresite... radacina raului. Parerile unei persoane un peu rebondie, dar simpatica foc (II)

Imi  amintesc si acum cu maxima acuitate… eram copil. Martora la o discutie ce ma privea.  “Da’ ce , doamna, nu o vedeti cat e? Cum sa-i cumparati fusta in carouri?” intreba cu dispret vanzatoarea de la raionul de imbracaminte pentru copii. Parca o vad… Blonda,  vopsita, cu parul tuns scurt si ceafa groasa. Patrata. Musca patimas dintr-un sandwich cu parizer usturoiat... De atunci n-am mai purtat niciodata carouri, nici macar la pijama! Si cat mi-ar fi placut acea fustita!

Pentru consolare… cartofi  prajiti. “Lasa!” zicea mama. “O sa slabesti cand o sa te faci mare. Vin grijile, nevoile… Slabesti tu! Asa am fost si eu. Si iata-ma acum!” Tata era mai ingrijorat… Periodic mergeam la cate un control si o saptamana dupa aceea ma alegeam cu “delicatese”: branza de "veci" – iasca si friptura de vaca - talpa. Fooaarte sanatos pentru ficatul care deja gafaia! De unde sa stiu eu la acea varsta despre cauzele spirituale ale bolilor si despre furiile reprimate?

Vremea  trecea. Barbariile culinare continuau, desi mai usor. Mese frugale, neregulate alternand cu mese mult prea copioase pentru orele la care erau servite… mai cate o dieta pentru a intra intr-o fusta, mai cate 1 ora de gimnastica … putin, mult prea putin. Eram o persoana simpatica, drept care aveam o multime de amici. Incepusem sa  merg la sala si timp de 2 ani m-am distrat grozav facand aerobic. Bun, dar dupa un puseu reumatic ce a scos la iveala mai multe defectiuni ale sistemului, mi-a fost interzis efortul. Adio, sala!

Viata curgea lin. Cu griji si responsabilitati crescande... De slabit, nu am slabit. Abia cand a aparut copilul in viata noastra si toata atentia s-a concentrat asupra lui, abia atunci am inceput sa iau masuri. Pentru el totul trebuia sa fie ca la carte.  Am invatat sa spun “nu”. Pentru binele lui, cum face orice parinte responsabil.

Atunci am schimbat regulile. Doar crud, fript sau fiert si incetul cu incetul (greu, greu de tot) au disparut din alimentatie si lucrurile nesantoase ramase. Un timp totul a fost sub control. Apoi… Varsta, anturajul, orarul neregulat, lipsa de miscare si socializarea in orice fast-food, tonele de Coca-Cola au devenit dusmani mult prea puternici. Care va sa zica, interdictiile impuse au reversul lor. Atentie!

Cu timpul insa, ratiunea invinge. Au aparut in program curele de slabire, infometarea sau "abdomenele" indarjite care mai aduceau un pic lucrurile pe fagasul lor normal.

Concluzia: vine si momentul cand singur iti dai seama ca gresesti si incerci sa dregi ce se mai poate. Sa corectezi mostenirea genetica. Sa mai uiti de stresul care te da peste cap si-ti provoaca atatea neajunsuri.
Sa pui putina ordine in viata ta.

Concluzia si mai dura? Daca nu-ti schimbi stilul de viata, mentalitatea… s-ar putea ca de-a lungul vietii sa pierzi multe batalii in razboiul acesta. Fiindca, da! E un razboi de guerilla care dureaza toata viata!

Ai nevoie de sanatate si…asa cum ii spuneam fiului meu iti spun si tie: intre 2 candidati la un post, avand acelasi IQ, acelasi EQ, dar greutati diferite, cel ales va fi cel mai slab. Poate ti se pare o discriminare (si este!) dar pana una alta cam asa stau lucrurile. Considerat mai sanatos, cu putere mai mare de munca si rezistenta sporita va fi preferat. Un look prezentabil ii va deschide larg portile institutiei. Fiindca imaginea conteaza! Ca si atitudinea!

In concluzie … putina atitudine, doamnelor!
http://www.youtube.com/watch?v=Y5ojV1r1XHM&feature=related

Finalul (pfiu!), la cafeaua fara zahar de maine dimineata!
Si nu uita! Doar strictul necesar!
http://www.youtube.com/watch?v=9ogQ0uge06o&feature=related