De ce ar trebui sa iubim dovleceii

In Europa, dovleceii au fost adusi de turci si italieni. Acum, leguma este raspandita pe tot globul unde este prezenta sub tot felul de culori: dovlecei cu coaja verde deschis, verde inchis (zucchini), galbena, rosiatica sau chiar alba.

In terapia naturista, dovleceii folositi sunt cei comestibili, nu cei cu rol pur decorativ. Se culeg insa la varsta frageda, cu samburii inca neformati si coaja subtire. Doar trei sute de grame de dovlecei asigura dublul necesarului zilnic de vitamina A si vitamina B9, necesarul zilnic de fosfor si potasiu si jumatate din necesarul zilnic de magneziu.

Cum se poate consuma dovlecelul:

- proaspat: cele mai multe vitamine, minerale si substante active (enzime, flavonoide) sunt depozitate in coaja care nu trebuie deci indepartata. Cei care au probleme digestive terbuie sa fie atenti, caci dovlecelul produce usoare balonari;

- gatit: prin fierbere, dovlecelul isi pierde o parte din vitamine, flavonoide si principii active complexe. Isi pastreaza insa fosforul, magneziul, potasiul, fibrele alimentare, fiind deci excelent pentru cardiaci, hipertensivi si supraponderali. Mai bine evita dovleceii prajiti;

- sub forma de suc: sucul preparat trebuie consumat imediat, caci se oxideaza repede. Are un gust neplacut ce poate fi inmuiat cu lamaie, mar, morcov;

- seminte sub forma de pulbere: daca ajunge la maturitate, dovlecelul are o pulpa ce nu mai poate fi consumata. Semintele insa sunt la optimum de dezvoltare. Ele pot fi colectate si facute pulbere, caci au proprietati terapeutice in tratarea bolilor prostatei, ale intestinului si ale sistemului endocrin.