Cum afli daca e ceva gresit in modul tau de a gandi

Am descoperit zilele trecute un articol in care autorul enumera modurile prin care ne facem singure viata mai trista si mai complicata. Nu aveam niciun dubiu ca ma potrivesc profilului. Schimbarea pe care mi-am propus-o cu ceva vreme in urma face ca unele dintre aceste lucruri sa fie tocmai cele pe care incerc acum, zi de zi, sa le corectez.


Daca am avut dreptate? Da, m-am regasit in foarte multe dintre aceste tipare de gandire pe care nu le constientizam decat atunci cand cineva ni le arata rand pe rand. Unul dintre primele lucruri era sa ma concentrez asupra trecutului aproape in permanenta. Prezentul? Doar o clipa trecatoare pana ma intorceam cu gandul la trecut sau la viitor.

Ganduri de dimineata cu privire la ce-as fi putut sa fac si n-am facut, aceleasi ganduri seara legate de ce as fi putut sa fac mai bine, de ce as fi putut sa spun intr-un anumit moment si n-am spus si tot asa. Nimic care sa ma intoarca in prezent.

Un al doilea semnal de alarma era legat de obiceiul nostru de a ne pierde in detalii in loc sa avem o privire de ansamblu asupra lucrurilor. Si mi-am dat seama ca asta fac si eu de nenumarate ori atunci cand imi propun, de exemplu, ca aspectul unui lucru facut sa fie mai bun decat continutul, in timp ce ar trebui sa procedez exact pe dos sau sa gasesc un echilibru intre cele doua.

In al treilea rand, las lucrurile marunte si nesemnificative sa ma afecteze. O metoda buna prin care scap insa de acestea si prin care reusesc sa ma concentrez din nou asupra prezentului este sa imi pun urmatoarea intrebare, foarte eficienta: "O sa mai conteze asta peste o saptama, o luna sau un an?". Daca raspunsul este nu (si, de cele mai multe ori, chiar asa si este), trec mai departe si nu ma mai gandesc la ce s-a intamplat.

M-am recunoscut si in cel de-al patrulea obicei. Uneori dau vina pe ceilalti pentru esecurile mele sau pentru modul in care am reactionat intr-o anumita situatie. Mi se intampla si sa arunc responsabilitatea in carca altora atunci cand eu nu am avut suficient curaj sa iau anumite decizii. E mai usor sa spui "am fost influentata de", "mi-au spus ca nu voi reusi" decat sa iti depasesti teama de esec. In acelasi timp, daca ne traim viata alegand intotdeauna caile cele mai simple, vom trai cu adevarat fiecare zi doar pe jumatate.

In al saselea rand, obisnuiam sa ma plang foarte mult prietenelor pentru ca nu reuseam sa slabesc. Le povesteam despre diete, despre faptul ca am mancat prea mult intr-o zi, pana cand am realizat ca nu faceam nimic pentru a schimba aceasta situatie in afara de obisnuitele vaicareli. Asa ca am incetat sa mai vorbesc despre asta, mi-am organizat mesele si am inceput sa alerg in parc si nu am povestit nimanui despre asta. Un pas inainte? Cu siguranta.

Sunt multe lucruri pe care le facem in mod inconstient fara sa ne dam seama in ce fel ne afecteaza viata de zi cu zi. Trebuie sa ne oprim insa si sa ne ascultam gandurile pentru a vedea in ce masura sunt acestea negative, sa ne facem timp sa ne analizam reactiile dintr-o anumita situatie si sa actionam dupa noi reguli care sa ne faca niste persoane mai bune, mai increzatoare si care sa se schimbe in fiecare zi, fiind de fiecare data o versiune mai buna a ceea ce erau cu o zi in urma. Sa nu uitam ca fericirea si schimbarea trebuie sa reprezinte o calatorie continua, si nu o destinatie!