De ce trebuie sa eviti bulionul si pasta de tomate din comert

Diferenta dintre bulion si pasta de tomate se refera la cantitatea de substanta uscata adaugata, care determina si consistenta produsului: bulionul este mai putin concentrat, deci este vascos, comparativ cu pasta, care are consistenta mai ferma. Firmele de top prepara bulion integral din pulpa de rosii proaspete, fara seminte, cu tratat termic la temperatura controlata, folosind concentratoare vacuum, fara adaos de sare sau amidon; concentratia produsului: 24 grade refractometrice. Bulionul obisnuit se realizeaza la 18 grade refractometrice, contine sare, zahar, substante de ingrosare, conservanti etc.

Pasta de tomate se realizeaza similar, dar la o concentratie mai mare de substanta uscata solubila. Pasta de tomate realizata industrial se fabrica in patru tipuri, dupa continutul de substanta uscata solubila: tip 24, tip 28, tip 36 si tip 40, cifrele indicand procentul minim de substanta uscata solubila.

Se recunoaste de catre specialisti ca produsele din tomate realizate industrial sufera unele modificari (nedorite) in timpul fabricarii si, mai ales, in timpul celorlalte faze care urmeaza pana la consum (transport, depozitare, comercializare, pastrare la consumator), dar, considera ei, avantajele oferite de aceste produse pentru consumatori sunt cu mult mai mari si acest fapt este ilustrat de cererea foarte mare pentru aceste produse in alimentatia publica.

In privinta sortimentului, pe langa bulion si paste de tomate, se mai produc si consuma: pulpa de rosii, rosii decojite, rosii cuburi, rosii pasate, suc de rosii s.a. Cum s-a aratat, din aceste produse se fabrica multe alte produse finale pentru consum, care mai contin si alte materii prime si condimente, asa cum sunt: ketchup-ul si sosurile pentru paste fainoase si pentru diferite mancaruri.

In legatura cu produsele din tomate, in randul consumatorilor au aparut motive de ingrijorare. O prima ingrijorare este legata de materiile prime si tehnologiile folosite pentru fabricarea produselor. Este un fapt real ca pentru fabricanti sunt avantajoase soiurile de tomate care, in timpul tehnologizarii, nu sufera pierderi majore in privinta acelor caracteristici care asigura vandabilitatea produselor: culoare, gust, textura, glucide, vitamine; chiar se recunoaste ca prin fierbere pentru sterilizare se pierd multe dintre vitamine.

Asociatia Pro Consumatori (APC) a achizitionat, in ultima decada a lunii ianuarie anul curent, 71 sortimente de tomate in conserva (bulion, pasta de tomate, rosii pasate, tomate decojite, rosii taiate cuburi) comercializate in hipermarket-uri.

Asadar, specialistii au descoperit ca 52% din tomatele in conserva (rosii taiate cuburi, rosii tocate, tomate decojite, rosii pasate, pulpa de rosii), altele decat bulionul si pasta de tomate, contin acid citric, iar 11% din produsele analizate contin sare iodata.

E 330 – acid citric - este un compus organic, cristalin, fara culoare, care apartine clasei de acizi carboxidici si este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale si poate ataca smaltul dintilor. Nu trebuie consumate alimente ce contin acid citric de catre cei care au afectiuni cardiovasculare sau renale, afectiuni ale aparatului digestiv si diaree.

In sarea iodata pe langa iod se mai adauga si ferocianura de potasiu - E536 – un agent antiaglomerant. La peste 100 grade celsius ferocianura de potasiu se descompune in cianura de potasiu si clorura de fier, fapt ce provoaca reducerea transportului de oxigen catre sange, dificultati in respiratie, dureri de cap si ameteli.

Solutia cea mai buna o constituie conservele de casa, indeosebi daca materia prima este realizata in conditii controlate (seminte, tehnologie, protectia plantelor etc.). Chiar si in conditiile cumpararii materiei prime, tot sunt numeroase avantaje de partea celor ce-si prepara singuri produsele din tomate pentru hrana familiei.    

Foto: pixabay.com
Sursa: APC Romania