Prazul: sursa pretioasa de substante care ajuta la detoxifierea si intinerirea organismului

Prazul isi are originea pe teritoriile de astazi ale Germaniei si Frantei, fiind la inceput cunoscut de celti. Celtii, egiptenii si romanii il foloseau inca din antichitate. Cum consumam prazul? Din praz se poate face mancare: se asorteaza minunat cu carnea de miel si/sau cu masline. Fiindca suntem deja in Postul Pastelui, recomandam, cui posteste, mancarea de praz cu masline. Cel mai sanatos este, totusi, sa consumam prazul crud (in salate sau ca “verdeata” la branzeturi). Se foloseste atat partea alba, cat si cea verde. Compozitie praz: Frunzele si tulpina difera si in privinta compozitiei (ca si concentratii). Diferentele importante sunt ca partea verde este mai bogata in fibre si in vitamine, pe cand cea alba in glucide (cantitatea de fibre este, totusi, semnificativa si aici). Dintre vitamine (si provitamine), cel mai bine reprezentate sunt vitamina C si betacarotenul. Frunzele de praz contin in jur de 30 mg de vitamina C la 100 g; tulpina are doar 15-18 mg de vitamina C la 100 de grame. Minerale: concentratia de minerale nu difera semnificativ intre frunze si tulpina. Prazul este bogat in potasiu si siliciu. Mai contine fosfor, magneziu, calciu, fier si sodiu. Sodiul este in cantitati foarte mici, pe cand concentratia de potasiu este de minimum 250 mg la 100 de grame. Dupa potasiu si siliciu urmeaza (in raport cu necesitatile organismului) calciul (25-30 mg la 100 de grame) si fosforul. Compusi ai sulfului: ca si ceapa, prazul contine si el astfel de compusi. Acestia au proprietati antiseptice si antibiotice. Concentratiile si diversitatea lor sunt mai reduse decat in cazul cepei. Fibre: frunzele de praz contin 4-5% fibre, pe cand tulpina in jur de 3%. Frunzele de praz sunt printre cele mai bogate surse de fibre din natura, iar concentratia din tulpina este si ea peste medie. Prazul are intre 25 (frunzele) si 35 (tulpina) de calorii la 100 de grame, valori foarte reduse. Ce avantaje aduce consumul de praz pentru sanatate? Datorita dezechilibrului potasiu – sodiu si a glucidelor din compozitia sa prazul este un diuretic excelent. Prazul este unul dintre cei mai buni prieteni ai articulatiilor pe care ii putem gasi in natura: pe langa efectul diuretic si cel antibiotic, ajuta si la mentinerea elasticitatii si a rezistentei articulatiilor prin siliciul continut. Ceapa si prazul sunt 2 plante care ne ofera o protectie articulara extrem de eficienta si de complexa. Prin efectul diuretic prazul reduce tensiunea arteriala. Actiunea sa de protectie a inimii si a sistemului vascular este mai complexa, deoarece contine si fibre, si glucide bune: prazul reduce colesterolul si tonifica inima. De asemenea, prin continutul ridicat de fibre, apa si prin glucidele continute prazul actioneaza ca laxativ. Este indicat pentru curatarea intestinelor, reduce riscul de cancer de colon si de diabet. In ciuda efectului diuretic, prazul actioneaza ca remineralizant destul de eficient. In primul rand fosforul, dar si magneziul din praz sprijina buna functionare a sistemului nervos. Decoctul de praz indulcit cu miere da bune rezultate in tratarea inflamatiilor cailor respiratorii si a tusei. Este, totusi, mai putin eficient decat decoctul de ceapa cu miere. Prazul ajuta in mod semnificativ in dietele de slabire, consumat ca si garnitura la carnea slaba (se poate gati si cu pui), sau crud, cu branzeturi usoare (cas, urda). Diferente fata de ceapa sub aspect terapeutic Prazul este un depurativ mai bun decat ceapa: actiunea diuretica este aproximativ aceeasi, dar cea laxativa este mai puternica. Prazul nu are aceeasi capacitate de a stimula imunitatea si nici de a proteja in mod direct (prin compusi ai sulfului) organismul de infectii si de raceli cum are ceapa.